Cronicari digitali
xcds

Arpad Orban, oameni care unesc

Scroll

Arpad Orban


Am ajuns în Odorheiu Secuiesc, unde avem de vizitat și magazinul “Cumsecade”. În agenduța pe care o car scrie așa: “magazin cu pălincă Odorheiu Secuiesc, nu uita să iei și ștampila”. Mai scrie că e vizită programată de o oră. Ce-om face o oră nu știu, dar hai să vedem. De cum intrăm, vedem gogoșile din care ies aburi și zecile de dulcețuri, gemuri, șerbet sau magiun. Pălincă de toate fructele și felurile pământului. Ceaiuri la fel. E un magazin mic, dar cu suflet atât de mare, cât sufletul bunicilor noștri. Pentru că produsele vin din gospodăriile oamenilor, din mâinile lor atât de muncite și din bucuria aia, pe care doar bunicii o simțeau când puneau tot ce e mai bun pe masă pentru noi.

“Scopul nostru e să ajutăm oamenii să-și găsească propriile valori și să ducă o viață decentă. Sunt multe comunități disperate și satele noastre (mai ales cele mici) se depopulează. Noi zicem că nu întâmplător s-au născut oamenii acolo unde sunt, ci chiar acolo au un rol în viață. Oamenii erau neîncrezători la început, nu își dădeau seama cât de valoroase sunt lucrurile pe care le fac. Produsele de aici nu sunt simple produse, au suflet și povești, au rădăcini și tradiție”, ne povestește Arpad Orban, antreprenorul cu suflet al magazinului “Cumsecade”. El s-a născut la Dârjiu și știe ce înseamnă viața asta plină de povești, amintiri și bunătate, dar și atât de grea. “Am văzut cât trebuie să munceasca oamenii din sate pentru mâncarea de toata zilele, cum au apreciau darul pamantului, al muncii lor, respectiv al bunului Dumnezeu. Țin minte că era un mare păcat dacă tăiai o felie de pâine prea mare și nu o puteai mânca pe toată.

Oamenii “Cumsecade” nu sunt nici owneri, nici vânzători acolo. Sunt niște prieteni pe care ți-i faci pe Via Transilvanica, unde poposești după traseu ca să pui ștampila pe carnet și să pleci mai departe. Dar cum să mai pleci? Nici măcar o oră nu e suficientă. “ÎI așteptăm cu apă și sirop. Le spunem poveștile produselor de pe raft, cu care ne mândrim, îi încurajăm să cumpere mereu de la producători locali. Ne mai place să credem că oferim o călătorie în gastronomie, că le încărcăm bateria pentru mai departe pe Via, prin Ținutul Secuiesc. Și avem grijă ca feliile de pâine sau gogoșile să fie mereu terminate, nu risipim nimic, e păcat!”

domnul Cumsecade


Ne plimbăm printre rafturi și nu citim etichete, citim povești. Ne întrebăm unii pe ceilalți “Ia, tu de care ai luat?”. Ne supărăm că avem bagaje atât de mici, că am lua sirop și de afine, și de zmeură, și de cireșe, și de coacăze. Și pălincă și de, și de, și de. Ce de lucruri prețioase în magazinul ăsta mic! Ce nervi ne apucă pentru viața asta grea, muncită până la epuizare. Ce bine că au avut încredere în domnul Cumsecade, ca să înțeleagă ce minunății fac la ei în gospodărie, de fapt, în tuciurile lor acelea mari și cazanele de pălincă. Ni le imaginăm pe femei fugind de la o cratiță la alta și pe bărbați stând la cazane și povești. Și le-am da o îmbrățișare fiecăruia. Sau mai bine le cumpărăm produsele. E mai mult decât o îmbrățișare. Și le spunem “mulțumesc” în gând că nu au renunțat la valori și la rădăcini. Și ne ajută și pe noi să ne regăsim din când în când acest sentiment de “acasă”. “În rădăcini este punctul de adevăr, ceea ce ne reprezintă, ceea ce este apropiat sufletului nostru. De la rădăcini oricând ne putem relua drumurile pentru că acolo avem baze reale. Fiecare om, familie, comunitate, regiune este valoroasă, trebuie să-i acordăm atenția cuvenită, să avem smerenie față de aceste lucruri și vom fi și mai împliniți, mai valoroși”, ne mai spune domnul nostru Cumsecade.

SALUTĂRI ACASĂ!


Mai luăm o gogoașă de pe farfurie și hai că o să încapă și șerbetul ăsta. Aia e, mai renunțăm la haine, la adidași. Dar vom reveni la București, Timișoara sau Cluj, vom mânca din șerbetul ăsta și ne vom întoarce “acasă”, la copilăriile noastre, la bunici, la gura de pălincă pe care toți am băut-o din greșeală când eram mici, crezând că e apă și la pâine cu magiun, ca într-o vedere clișeică, cu un copil murdar la gură de gem și râzând din tot sufletul. SALUTĂRI ACASĂ!
Articol anterior
Articol următor