
Personalități și comunități istorice
acasă, pe Via Transilvanica
huțulii din Bucovina
Dacii liberi ce practică magia neagră
Această comunitate etnică importantă din zona Bucovinei, cea a huțulilor, are o bogată încărcătură etnografică și culturală și din păcate este astăzi insuficient promovată. Dacă ați auzit de caii huțuli sau de “huțulca din Bucovina” (binecunoscuta mocăniță din Moldovița), să știți că de la huțuli se trag. Huțulii sau huțanii sunt un subgrup etnic ce trăiește în Bucovina, Maramureș, Transcarpatia și Pocuția, areal supra-numit Huțulșcina sau Țara Huțulilor. În România, huțulii locuiesc în câteva sate și cătune din județul Suceava și Maramureș. De multe ori huțulii au fost în mod oficial considerați un subgrup de ucraineni, mai ales că numele lor au adesea rezonanțe ucrainiene. Cu toate acestea, huțulii nu par a fi o etnie de sine stătătoare.
boikii, rutenii, lemkii și goralii
Dar vechii huțuli care s-au stabilit pe mealeagurile Bucovinei dinspre zona Galiției nu prea au lăsat izvoare scrise, și ceea ce știm astăzi este mai degrabă rodul izvoarelor transmise pe cale orală, din tată-n fiu. De aceea silvicultorul și scriitorul Casian Balabașciuc a decis să rupă acest lanț al slăbiciunilor și a publicat câteva lucrări extraordinare. Am avut marea onoare să îl cunosc și să stau de vorbă cu el. El consideră că Bucovina este chezășia că pe pământ mai este loc pentru frumos, pentru puritate, pentru adevăr și pentru firesc, dar că din păcate huțulii sunt astăzi pe cale de dispariție, ca urmare a asimilării lor. Dar încearcă prin diverse manifestări culturale în care implică etnicii huțuli din Bucovina să reînvie tradițiile huțulilor: portul, cântecele, obiceiurile populare.
comori ascunse
Ne-a povestit și nouă câteva despre comori ascunse pe dealuri și despre magia neagră pe care o practicau chiar și huțulii cei mai religioși, dar întotdeauna cu consecințe nefaste. Spre exemplu, se face că era un om bogat dar zgârcit care a negociat cu niște lucrători să îi facă o casă pentru un preț fix. Casa trebuia să fie cea mai frumoasă din regiune și prețul era pe măsură. Cu multă trudă, casa a fost gata, dar la final proprietarul nu a vrut să îi mai plătească pe lucrătorii săi. Unul dintre ei s-a dus pe acoperiș și a înfipt un par. Apoi dus a fost. La scurt timp, proprietarul cel zgârcit a pierit și la fel și familia sa, iar casa cea frumoasă a rămas nelocuită și tristă.

Secuii din Terra Siculorum - grăniceri, ape minerale, negustori de sare și porți sculptate în lemn
În orice caz, secuii au fost stabiliți mai întâi în zona Bihorului, apoi în vestul Transilvaniei, extinzându-se ulterior și în zona Târnavelor și în zona munților Harghitei, pentru a controla principalele trecători din Carpații Orientali în calitate de grăniceri ai hotarelor. Ei au fost colonizați în sistemul de “prisăci medievale” de-a lungul graniței nou extinse, aflându-se în serviciul militar al regilor Ungariei.
Secuii sunt recunoscuți pentru pălinca foarte bună, pâinea de casă cu cartofi, langoșii, munții de sare, dansurile populare și porturile tradiționale specifice, obiectele meșteșugărești, dragostea și preocuparea oamenilor pentru cai. Am aflat aici povești extraordinare despre scrisul lor vechi runic, și bineînțeles că ne-am bucurat să vedem că mustățile secuilor sunt la locul lor, la fel ca porțile secuiești sculptate cu motive tradiționale, printre care laleaua, soarele și luna.

cel mai mare secui

Sașii - vecinătăți, biserici fortificate și bresle
Nu se ştie data exactă la care au fost colonizaţi în Ardeal dar se prespune că au început să vină în zona Transilvaniei în vremea regelui ungur Geza al II‑lea (1141‑1162), care le‑a acordat primele privilegii. Alţi saşi au continuat să vină în timpul domniei regilor unguri Bela al III‑lea şi Andrei al II‑lea.
Pentru a fi stimulaţi să se stabilească aici și să dezvolte economic sudul Transilvaniei, saşii au primit privilegul de a stăpâni pământul regal, lucru dovedit prin „bula de aur a saşilor” din 1224. În baza acestor privilegii, coloniştii saşi puteau folosi pământul fără restricţii, atât bogăţiile solului cât şi ale subsolului. Erau scutiţi de taxe vamale pe tot teritoriul regatului, puteau ţine târguri fără să plătească vamă și aveau acces la exploatările de sare. Mai târziu, au beneficiat şi de dreptul de bate monedă proprie, au putut organiza negoțul cu Ţara Românească și au primit dreptul de a organiza meşteşugurile în bresle. Comunităţile săseşti beneficiau şi de privilegii administrative, judecătoreşti şi religioase, în schimbul obligaţiilor militare şi fiscale faţă de coroana maghiară.

Comunitatea săsească
Comunitatea săsească era renumită pentru unitatea în care conviețuia. Turnul slăninii, care apare în aproape fiecare sat cu biserică fortificată este un exemplu de loc în care toată comunitatea își depozita proviziile pentru iarnă. Spre deosebire de obiceiul secuiesc potrivit căruia turnul slăninii se deschidea miercurea, la sași turnul se deschidea duminica sau sâmbăta, iar oamenii își luau merindele de acolo pentru o săptămână, fără a se atinge vreunul de slănina altuia. Un obicei săsesc legat de arhitectura caselor care mi-a plăcut este legat de grinda casei: deasupra intrării să așeza o bârnă inscripționată cu anul și familia care a ridicat casa respectivă, uneori și cu referiri religioase, mulțumiri celor care au ajutat la construirea casei, citate sau îndemnuri.
“Nachbarschaften”
șvabi și sași au fost vânduți Germaniei

Pemii dispăruți din Banat

Carașovenii, croații din Munții Banatului
Carașovenii și‑au păstrat identitatea în ultimul secol, în special datorită izolării enclavelor în care trăiesc. În cele două comune, limba croată este recunoscută oficial. Au indicatoare, inscripţii oficiale bilingve, educaţie, acces la justiţie şi administraţie publică în limbă croată, alături de română. Datorită religiei catolice nu s‑au asimilat și alte etnii, și cu ajutorul bisericii au reușit să își păstreze limba. Caraşovenii au fost primii etnici din România care au beneficiat de dublă cetăţenie.

Hei, tu, exploratorule!
