În august, împreună cu echipa Cronicari Digitali și susținuți de Raiffeisen Bank am fost într-o excursie exploratorie pe Via Transilvanica, mai precis în zona ei sudică, acolo unde traseul se termină. Am luat-o așadar, în răspăr, de la ultima bornă – cea de la piciorul podului lui Apolodor – în sus spre Putna. Așa arată traseul oficial și recomandat de cei care l-au gândit.

Via Transilvanica este un traseu turistic de aproximativ 1400 de kilometri care începe la Putna și se termină la Drobeta Turnu Severin. Proiectul a fost inițiat de Tășuleasa Social și este marcat cu borne personalizate din kilometru în kilometru. Drumul, inspirat de El Camino (Franța, Spania, Portugalia) și de altele similare din SUA sau India poate fi parcurs pe jos – timp de mai multe săptămâni pentru cei temerari, cu biciclete, cai, integral sau parțial. Normal, poți ajunge în vecinătate cu mașinile și de acolo să faci expediții în diverse direcții. Ideea e să faci mișcare și, poate, chiar să te regăsești pe tine așa cum susțin mulți că li s-a întâmplat pe traseele clasice.

Pe mine m-au chemat acolo ca să descopăr mâncăruri tradiționale și locuri unde poți mânca și altceva în afară de pizza, paste, burgeri și ceafă cu cartofi prăjiți. Vestea bună e că există astfel de locuri și am fost încântat să văd în meniuri mâncăruri regionale. Mai e un pic de treabă, dar parcă suntem pe drumul cel bun. Personal aș fi foarte fericit dacă toate pensiunile, hotelurile ș.a.m.d. de pe traseu ar oferi un meniu gândit special pentru proiect și marcat & promovat ca atare. Pe lângă Via Transilvanica să avem și Via Gastronomica.

Acum fac o mică paranteză care ne duce în urmă cu aproape zece ani. Pe atunci echipa coordonată de Ivan Patzaichin și Teodor Frolu propunea înființarea Punctelor de Gastronomie Locală. Proiectul a beneficiat de sprijinul ANSVSA. Ce înseamnă treaba asta: acele gospodării care se autorizează (mai repede și mai cu mai puțină birocrație decât un restaurant) pot oferi turiștilor o experiență culinară cu bucătărie tradițională de gospodărie. Normal, există reguli de igienă și de prevenție sanitară, dar procesul de atestare este mult simplificat. Aici închid paranteza.

Revenind la partea de sud a Viei Transilvanica în special Banatul Montan am mâncat în trei astfel de puncte gastronomice și toate cele trei sunt de menționat: Sălașu cu Lavandă din Carașova, LuciaAna din Densuș, Kibuț – Gărâna. Lor li se adaugă Pensiunea Casa Cânda din Sălașu de Sus unde mâncarea e de PGL nu de meniu de pensiune.

Aici, porcul are gust de porc și puiul de pui (nu de alta, dar ăștia crescuți industrial au gust de orice altceva, dar mai puțin de carne), tomatele sunt culese din grădină, slana adusă din pod și gemurile din cămară. Gogoșile sunt calde și de treci testul de identificare a fructelor din rachiul din față mai primești bonus un țoi plin. Un fel de alba-vișinata cu localnicul. Bașca, poți sta la taclale cu ei și să le afli povestea sau… rețetele.

Highlights:
Sălașu cu Lavandă din Carașova: friptura de purcel (mai ales șoriciul) și salata de cartofi
LuciaAna din Densuș – sângeretele (care e un mezel cu mult cimbru și fără sânge) și rachiul de curcubăta (pepene galben)
Kibuț din Gărâna – întregul mic dejun și în special cașul de gutui cu nuci (o marmeladă și mai consistentă)
Pensiunea Casa Cânda din Sălașu de Sus – zacusca de mazăre (care e fasole, iar zacusca mai mult iahnie) și gogoșile