Despre viața part-time domestică a cailor sălbatici din Pădurea Letea și alte povești din expediția Cronicarilor Digitali în Delta Dunării

Din cel mai recent episod al aventurii offline a Cronicarilor Digitali, am strâns în jurnalul de călătorie fotografii și impresii pe care le-am transformat în tablouri digitale. Pentru că asta am văzut pe străduțele pline de istorie din Sulina, pe canalele înguste împrejmuite de stufăriș sau în golfurile ticsite de păsări – peisaje aproape supranaturale pictate de un creator plin de har. Noi le-am surprins în megapixeli și în cuvinte, și le-am transformat în #postcards pe Instagram sau Facebook.

Dacă știm cine e destinatarul tablourilor digitale din Deltă (voi), atunci cine sunt Cronicarii din Heritage Trip Sulina? Numărând 14 participanți, echipa cu numărul 4 a fost la fel de diversă precum priveliștile amețitoare care s-au derulat prin fața lor. La categoria instagrammeri și bloggeri îi avem pe Radu Niță, Christina One, Bogdan Buzuleac, Lucian Florescu și Mădălina Ștefan, iar la media intră Diana Popescu de la Digicult și Alexandru Vlădescu de la Realitatea. Urmează experții: Raluca și Sergiu Iosipescu de la Institutul Național al Patrimoniului, precum și Alina Codreanu, de la Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării. Și nu în ultimul rând, echipa Zaga Brand, agenția de comunicare care a pus la cale întreaga campanie. De data aceasta, a fost rândul Silviei Teodorescu și al Dinei Dănilă să intre în „bocancii” gazdelor, alături de exploratorii din online.

Ziua 1:

Am părăsit confortul mașinilor de încredere de la Volkswagen Autovehicule Comerciale, partenerul nostru de mobilitate care ne-a transportat în siguranță spre Tulcea, și am schimbat scaunele moi pe băncuțele tari ale catamaranului care ne-a purtat într-o expediție de 7 ore până în miez de Deltă. Odată cu schimbarea căii de rulare, și peisajele s-au transformat din banale, în extraordinare, precum căsuțele albastre din satul Mila 23.

Vopsite într-o nuanță specifică care ține la distanță țânțarii, casele rușilor lipoveni nu au fost singura atracție a satului în care s-a născut marele sportiv Ivan Pațaichin. Atât biserica din centrul localității, cât și Muzeul Lotcii organizat de olimpicul român au ținut „în priză” gașca de cronicari. După alte escapade line pe gârle naturale și canale care își schimbă înfățișarea cu fiecare adiere de vânt, intrăm în portul Sulina pe înserat. Ghidați de lumințele roșii care marchează malul drept, și de cele verzi, pe malul stâng, facem cunoștință cu cel mai estic oraș al Uniunii Europene și abia așteptăm să descifrăm legenda Europolisului lui Jean Bart.

Ziua 2:

Dis-de-dimineață ne-am îmbarcat pe catamaran spre Letea, locul unde acum 16.000 de ani domnea doar Marea Neagră. Satul de pe grindul Letea a fost întemeiat de cazacii zaporojeni în secolul XVIII, iar acum mai are puțin peste 200 de locuitori, care s-au reprofilat spre turism. Turism care se bazează în special pe unicitatea pădurii Letea, declarată încă din 1979 sit UNESCO – Rezervație a Biosferei, odată cu Colonia de pelicani de la Roșca Buhaiova.

Pe stepele de lângă pădure, pline cu vegetație specifică, am întâlnit caii sălbatici fără de care Delta nu ar mai fi la fel. Sfioși și totodată impunători, caii Deltei au fost odată ai localnicilor și îi mai ajută încă la treburi grele, pentru ca apoi să își continue nestingheriți viața în sălbăticie. Nestingheriți ne-am reluat și noi expediția în căutatea faunei deltaice, prin Golful Musura. Colonii întregi de pelicani creți, lebede, lișițe și rațe sălbatice se pregăteau de apus, așa că ne-am indreptat către Farul Nou al Sulinei, chiar la granița dintre Dunăre și Marea Neagră. La 17:50 am avut întâlnire cu asfințintul, când cele mai frumoase culori au înghițit marea și cerul.

Ziua 3:

Ne familiarizăm cu Sulina, Selina ori Selene, cum i s-a mai spus în istoria sa îndelungată. Odinioară port stăpânit de genovezi, apoi de turci sau ruși, localitatea a devenit centru naval de renume odată cu înființarea Comisiei Europene a Dunării, în 1857. Devenit primul oraș multi-cultural și comsopolit al Europei, orașul adăpostea în trecut peste 20 de naționalități. Lucru evident dacă vizitezi cimitirul naval din localitate, unde se odihnesc pe veci marinari englezi sau francezi, musulmani, și chiar Sir Charles Hartley, supranumit „arhitectul Dunării” pentru lucrările sale ingenioase de îndiguire și decolmatare a canalului Sulina.

O altă amintire a vremurilor de glorie a orașului sunt bisericile vechi, de diverse confesiuni, dar și Farul Vechi devenit muzeu. Palatul Comisiei Europene a fost odată fala Sulinei, iar regii Carol I și Ferdinand erau primiți cu onor în Sala de Consiliu. Acum are porțile închise pentru vizitatori, și a devenit sediu al Administrației Fluviale a Dunării de Jos. Vizităm o altă clădire emblematică a orașului și descoperim alte povești cu iz regal. La Castelul de Apă, uzina de alimentare ce face parte din patrimoniul industrial, legendele aduc aminte de regina Wilhemina a Olandei sau de fiica sa, Juliana, care au contribuit financiar la dezvoltarea Sulinei. Cea mai înaltă clădire din oraș rămâne și ea mărturie a vremurilor de demult, încadrată de natura nestăvilită care își face loc prin cotloane neașteptate.

La final de Heritage Trip, am plecat cu amintiri pe care le-am postat sârguincioși pe rețele sociale. Dar mai presus de fotografii, cifre și superlative ne rămâne mereu Delta Dunării.